În cadrul procesului mai larg de reformă a administrație, a fost adusă în discuție intenția Ministerului Afacerilor Interne de a integra Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) în cadrul Poliției de Frontieră Română (PFR). Organizațiile membre ale Coaliției pentru Drepturile Migranților și Refugiaților consideră că simpla contopire a celor două instituții poate genera efecte secundare negative, și este necesară o abordare modernă a acestui subiect. În acest sens, am transmis punctul nostru de vedere printr-o scrisoare deschisă, redată mai jos.
Scrisoarea poate fi citită și aici.
Către: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
În atenția: Domnului Cătălin Predoiu
Stimate Domnule Ministru,
Organizațiile semnatare, cu expertiză în domeniul migrației și azilului, își exprimă profunda îngrijorare față de intenția Ministerului Afacerilor Interne de a integra Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) în cadrul Poliției de Frontieră Română (PFR).
O astfel de decizie ar putea afecta grav echilibrul instituțional, cu potențiale consecințe directe asupra respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor posibil în nevoie de protecție internațională.
În primul rând, IGI și PFR au roluri distincte în gestionarea migrației, determinate de natura competențelor și de scopul activităților pe care le desfășoară.
Poliția de Frontieră are, în esenţă, atribuţii de supraveghere și control al frontierelor pe cand IGI este autoritatea responsabilă cu gestionarea șederii migranților, primirea și analizarea cererilor de azil și integrarea persoanelor cu protecție internațională.
Cele două instituții au competente interconectate în ceea ce privește prevenirea migrației nereglementate, iar colaborarea interinstituțională în acest sens este binevenită, cu toate acestea, nu justifică absorbția IGI în integralitatea sa – cu competențele specifice multiple și incompatibile cu rolul poliției de frontieră.
Controlul frontierelor este prioritar, însă este necesar sa fie dublat de măsuri instituționale de salvgardare a minimelor garanții privind respectarea dreptului fundamental al persoanelor de a solicita și primi protecție internațională, izvorat din prevederile Constituției.
Mai mult, sub umbrela unei structuri de frontieră, accentul riscă să se mute spre control, securizare – în detrimentul asistenţei persoanelor în nevoie de protecție internațională și integrării acestora – activități caracteristice IGI.
România se află într-un moment critic, marcat pe de-o parte de implementarea noului Pact European privind Migrația și Azilul, iar pe de altă parte, de recentele concluzii favorabile ale delegației de evaluatori Schengen.
Integrarea IGI într-o instituție cu rol de control ar transmite un semnal periculos: perceperea migranților și implicit a solicitanților de azil ca amenințări, nu ca titulari de drepturi, alimentând astfel narativele extremiste deja existente.
O reformă reală și compatibilă cu dreptul internațional ar trebui să vizeze mai degrabă eficientizarea cooperării și coordonării între cele două instituții, cu păstrarea independenței funcționale a IGI ca autoritate specializată și imparțială.
În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, procesarea cererilor de azil și integrarea persoanelor strămutate forțat sunt activități desfășurate de autorități independente, specializate.
În spiritul celor menționate, solicităm Ministerului Afacerilor Interne să exploreze o abordare modernă, bazată pe cooperare, transparență și respectarea obligațiilor internaționale asumate de România.
