La data de 12 noiembrie 2025, Administrația Prezidențială a anunțat dezbaterea publică cu privire la Proiectul de Strategie Națională de Apărare 2025-2030, conform legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
În legătură cu acest proiect de document de politici publice, am formulat observațiile și recomandările de completare prezentate mai jos.
1. Probleme identificate în abordarea proiectului Strategiei Naționale de Apărare
1.1. Strategia Națională de Apărare ignoră o vulnerabilitate majoră a sistemului de apărare: erorile serviciilor de informații, relevate de anularea alegerilor prezidențiale
La finalul anului 2024, democrația și statul de drept din România au suferit cel mai dureros moment de după Revoluția anti-comunistă din 1989: anularea alegerilor prezidențiale. A fost un eșec catastrofal al structurilor însărcinate cu protejarea securității naționale a României.
Așa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale privind anularea alegerilor, au fost luate în calcul aspecte care țin, pe de o parte, de manipularea regulilor electorale de către unii actori politici și, pe de altă parte, acțiunile unor actori statali externi ce pot fi considerate parte a unui război hibrid.
La un an distanță, încă nu există un raport public al instituțiilor implicate, care să explice în primul rând ce nu a funcționat. Subiectul nu este în niciun fel surprins în proiectul de Strategie Națională de Apărare, ca și când nu s-ar fi întâmplat.
Cu un mai bine de un an înainte de alegeri, pe data de 30 martie 2023, dl. general Anton Rog, director al Centrului Național Cyberint, într-un podcast public, a dat asigurări că SRI este perfect pregătit pentru un eveniment precum cel de la alegerile anulate. Dl. Rog a spus explicit că SRI va respinge în timp real orice atacuri, de orice fel, împotriva sistemului electoral. Mai mult, a explicat că există mecanisme care să oprească în termen extrem de scurt („15 minute”) orice fel de dezinformare ar afecta procesul electoral.
Când aceste amenințări s-au concretizat, la alegerile anulate, SRI nu a făcut nimic. Serviciile de informații din România au fost complet depășite de amenințarea la adresa democrației. Nu au fost capabile de prevenție. La un an distanță, nu au fost capabile să explice ce s-a întâmplat. Am aflat despre riscurile de securitate la adresa României de la serviciile de informații din Franța, Italia și Germania, în rapoarte și avertizări publice. Nimic de la cele românești. Inutil de adăugat, dl. Rog este în aceeași poziție, coordonând aceeași instituție.
Mai mult, la un an de la alegerile anulate, niciuna dintre instituțiile responsabile cu supervizarea civilă a serviciilor de informații, Parlamentul sau Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu și-au îndeplinit rolul de a analiza ce s-a întâmplat și de a informa cetățenii cu privire la măsurile luate pentru a preveni repetarea incidentului și pentru a identifica persoanele responsabile cu acest eșec uriaș de apărare a țării.
Niciuna dintre aceste vulnerabilități structurale nu este prezentată în proiectul Strategiei Naționale de Apărare. Deși documentul enumeră o listă lungă de slăbiciuni ale altor componente ale administrației publice, nicăieri nu vorbește despre situația serviciilor de informații. Cumva, Strategia lasă de înțeles că totul e minunat cu serviciile de informații, nu există nicio vulnerabilitate cu aceste structuri ale statului. Realitatea contrazice strident această ipoteză.
1.2. Strategia oferă serviciilor de informații o putere disproporționată relativ la capacitatea de control civil, prin implicarea în domeniul combaterii corupției
Proiectul Strategiei Naționale de Apărare identifică, în mod corect, corupția sistemică drept o amenințare la adresa securității. Singurul răspuns pe care îl propune este să ofere prerogative largi serviciilor de informații în domeniul combaterii corupției.
Documentul vorbește despre „implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție”. În fapt, acesta este un cec în alb acordat serviciilor de informații să culeagă activ date din toate sferele societății – economic, social, civic, media etc. – pentru că „posibile fapte de corupție” pot să apară oriunde și oricând. Atunci când serviciile de informații găsesc indicii de corupție, ar urma să le transmită procuraturii.
Întrebarea fundamentală este: cum garantăm că serviciile de informații nu vor folosi selectiv informațiile colectate, pentru a avea un control efectiv asupra vieții politice? Această întrebare nu este doar teoretică:
- Nu există un control civil eficient asupra serviciilor de informații. Parlamentul este departe de a-și îndeplini responsabilitatea în acest sens.
- În trecutul recent al României, au fost numeroase momentele în care au apărut suspiciuni rezonabile că serviciile de informații au colectat date despre magistrați, jurnaliști, politicieni, activiști civici, și le-au folosit selectiv pentru a influența deciziile politice.
- Cel puțin doi foști lideri de înalt nivel ai SRI, gen. Codlea și gen. Dumbravă, sunt investigați penal pentru folosirea influenței și informațiilor obținute în timpul serviciului, pentru a influența ilegal decizii ale instanțelor.
Puterea corupe și puterea absolută corupe absolut. Accesul sistematic la orice date și posibilitatea de a le folosi selectiv ar oferi serviciilor o putere însemnată. Strategia nu discută deloc riscul major de corupție în această situație.
În același timp, Strategia nu vorbește deloc despre soluția evidentă într-un stat de drept: întărirea instituțiilor care au deja responsabilitatea combaterii corupției. Dacă Ministerul Public și Poliția Judiciară ar avea capacitate, resurse și personal suficient, nici nu s-ar mai pune problema de a implica alte instituții în această activitate.
2. Recomandări pentru îmbunătățirea Strategiei Naționale de Apărare
Având în vedere problemele descrise mai sus, formulăm următoarele recomandări de îmbunătățire a proiectului supus dezbaterii publice.
2.1. Secțiunea „Riscuri și vulnerabilități”
2.1.1. includerea unor referințe concrete la problema anulării alegerilor, cel mai mare eșec de securitate națională din ultimii 30 de ani;
2.1.2. identificarea corectă a vulnerabilităților legate de prevenirea atacurilor hibride asupra sistemului electoral, și lipsa de intervenție pro-activă a instituțiilor responsabile cu apărarea în astfel de situații, în principal serviciile de informații;
2.1.3. identificarea corectă a vulnerabilităților rezultate din lipsa unui control civil efectiv asupra serviciilor de informații.
2.2. Secțiunea „Interese naționale de securitate”
2.2.1. referirea explicită la asigurarea unui control civil efectiv asupra serviciilor de informații, ca interes major de securitate
2.3. Secțiunea „Obiective naționale de securitate”
2.3.1. adăugarea unui obiectiv nou, în domeniul „90. Mediul cetățenesc și coeziunea societală”: asigurarea controlului civil asupra serviciilor de informații.
2.3.2. Eliminarea referinței la serviciile de informații din domeniul „92. Lupta împotriva corupției”.
2.4. Secțiunea „Domenii și direcții de acțiune”
2.4.1. În domeniul „99. Mediul cetățenesc, coeziunea socială, administrație”, introducerea de acțiuni specifice pentru atingerea obiectivului cu privire la asigurarea controlului civil asupra serviciilor de informații (vezi 2.3.1.).
2.4.2. În domeniul „100. Limitarea drastică a corupției”:
– eliminarea referirilor la implicarea serviciilor de informații în combaterea corupției;
– introducerea unor direcții de acțiune care vizează consolidarea instituțiilor civile (Ministerul Public, Poliția) responsabile cu combaterea corupției;
– introducerea unei direcții de acțiune care vizează creșterea investițiilor în infrastructura sistemului de justiție, pentru a crește eficiența și a conduce la diminuarea duratei efective a proceselor.